da! aţi auzit bine! mă mut! mă mut la casă nouă! nu în offline ci în online. Noua adresă este http://www.blogulumace.com/. Vă aştept de pe acum, chiar dacă e mare dezordine, chiar dacă mai am saci nedesfăcuţi. Am dat import la toate articolele din blogspot, din păcate nu s-au importat toate comentariile, ci doar câteva, cele de la ultimele postări. Dacă are cineve idee cum aş putea rezolva asta... Pe cei din blogroll o să îi anunţ, o să vin cu invitaţiile de casă nouă, în speţă cu modificarea de link. Sunteţi invitaţi la adresa nouă, cu sau fără sticla de vin :) Vă aştept!
Tocmai ce am mâncat un sandwich, am închis calculatorul, gându-mi e să mă bag la somn. Mă aşez în pat, îmi aşez perna şi caut apoi să-mi adun gândurile dătătoare de somn. Şi caut gânduri bune, gânduri de bine, gânduri din amintiri, gânduri frumoase din prezentul peste care se lăsase întunericul, gânduri frumoase dintr-un viitor la care visez cu ochii încă deschişi în întunericul ce mă înconjoară. Nu mi-e somn deloc, dar trebuie să dorm, aşa că în mintea mea vreau peisaje, vreau scenarii, vreau frumosul, vreau o stare de linişte. Deodată, în liniştea ce se stabili între mine şi gânduri, între mine şi întuneric, între mine şi ochii aproape închişi, apăru un gând absolut înfiorător: „-Bă! Eu am scos oare sandwich-makerul din priză?” Şi uite aşa a început bătălia între două stări: „Ridica-te bă din pat şi verifică!” şi starea de „-Stai bă liniştit, că l-ai scos mai mult că sigur. Ce? Ţi s-a întâmplat vreodată să-l uiţi? De ce ţi s-ar întâmpla asta acum? Stai liniştit şi dormi!” Bineînţeles că a învins prima stare şi m-am dus să verific, îl scosesem. De obicei mi se întâmpla ceva asemănător acu ceva vreme, când, după ce plecam de acasă şi eram deja departe, mă întrebam dacă am închis sau nu uşa... Ştiu, sunt tânăr şi neliniştit cu gânduri absolut înfiorătoare...
Sau piţu în varianta piţi. Avem expresii de genul ţăranul de mall, de ce n-am avea şi piţiponcul de ratb. Poate vă întrebaţi de nu apare şi faţa, nu, nu am modificat poza, ci din poziţia în care eram aveam de ales: fie pozam şi faţa dar nu prindeam şi frumoşii pantofii, fie ce-a ieşit mai jos. Piţiponcul avea trăsături fine scoase în evidenţă de cămaşa descheiată şi de părul dat cu gel. Nu am fost foarte atent la conversaţia piţiponcului cu tovarăşul aflat în spatele lui, dar la un moment dat, piţu se plângea că îl zăpăceşte ăştia la magazin, îi iese şi bani dar să mai muncească şi alţii, el s-a săturat... După trăsăturile lui fine, sunt sigur că pe el îl iubeşte femeile...
Mihai Margineanu - Ma Iubeste Femeile
Apropo de Mihai Mărgineanu, jos palaria! Jos palaria pentru concertul din 19 noiembrie de la sala palatului, concert la care am fost spectator şi eu. Mulţam de invitaţie eOk.ro
Sunt bun! Sunt cel mai bun! Sunt bun şi ţip în gura mare. Sunt bun! Sunt atât de bun încât nu-mi găsesc superlativ. De fapt sunt atât de bun încât orice superlativ prinde o noua dimensiune. Sunt bun şi asta e, trebuie să mă împac cu ideea. Sunt atât de bun încât la o căutare pe google a cuvântului bun apare numele meu în primul rezultat. Sunt bun! Sunt atât de bun încât universul se înclină în faţa mea. Ce să mai bla bla bla. Sunt bun! Sunt atât de bun încât mă uit ochi în ochi cu soarele şi nu clipesc deloc, însă el da! Sunt atât de bun încât nu mă costă nimic să cred şi să zic că sunt cel mai bun. Citeşte asta şi gândeşte-te că ceea ce ai citit până acum e de fapt ceea ce gândeşti tu.
Plecasem pregătit de luptă, mă înarmasem cu cele necesare, eram în stare să mă iau în piept cu inamicul. Un inamic mare, un inamic numeros, un inamic fără principii, un inamic care respectă o singură regulă: aceea să nu respecte absolut nicio regulă. Dar se pare că l-am supraestimat. Inamicul nu a fost atât de periculos cum l-aş fi crezut că va fi. Dar să dezvălui identitatea inamicului: Bucureştiul! Un oraş mare după trafic, după cifre. Un inamic despre care am crezut că dacă va renunţa la trupele subterane va fi nevoit să mă facă una cu trotuarul, sau una cu asfaltul... N-a fost deloc aşa. L-am învins! Şi încă prea uşor! Deşi la început am fost flancat şi din faţă şi din spate, şi din stânga şi din dreapta, am reuşit să trec de trupele terestre şi să mă strecor printre ele cu ajutorul unei unelte de mult uitate: mersul pe jos. În final, pot să precizez că un drum pe care am estimat că-l voi face în 2 ore l-am făcut într-o oră. Pot să mai menţionez de altfel că la începutul luptei am fost intimidat de ceilalţi semeni care luptau pentru acelaşi scop ca şi mine: ajungerea la destinaţie. Un element perturbator în această poveste a fost muzica pe care am ascultat-o în căşti, dar nu în căştile mele, pentru că nu posedam aşa ceva, ci în căştile celorlalţi semeni. Căşti în care puteam distinge diferite playlist-uri. Dar ceva mi-a trezit interesul! Iată ce:
Michael Jackson - Man In The Mirror
Melodie pe care aş fi vrut s-o ascult pe repeat, dar nu eram eu posesorul playlist-ului. Ehei, dragi concetăţeni, dragi contribuabili, dragi alegători, dragi călători cu metroul, la ora la care citiţi acest articol, greva celor de la Metrorex s-a terminat. Aşa că, nu ne rămâne decât să ne revedem cu bine... tot în aglomeraţie! A, şi încă ceva, armele mele erau o carte şi o cameră foto... Ps: m-am mutat!!! http://www.blogulumace.com/
Eram la o masă într-un local cu nişte prieteni. La un moment dat, o prietenă pe care nu o mai văzusem de ceva vreme se apropie de mine şi mă întreabă:„-Hei! Ce faci?”. Cuprins probabil de emoţia revederii, i-am răspuns: Mă trilemez într-un spaţiu tridimensional în care misticul se întrepătrunde cu realul şi utopicul, şi în care, după o psihanaliză exhaustivă, cu o remarcabilă condescendenţă a unei logici silogistice pot axiomatiza metempsihotic, fără să accept un sens peiorativ, şi pot spune: „- Bine, mulţumesc de întrebare!” Mi-a zâmbit uşor ironic şi mi-a spus că data viitoare îmi va da un simplu bună...
Întâmplarea de mai sus, e una fictivă. Ideea articolului a venit după ce am primit un comentariu la postul cu poc poc poc, sunt într-o trilemă, comentariu venit din partea Gabrielei Savitsky, căreia îi mulţumesc pe această cale. Citez: „Esti un "trilematic" să-nţeleg. :)”. După cum v-am spus şi într-o prezentare a mea, sunt un om simplu, după vorbă, după port. Q.e.d.
Dar nu la orice vis. Aş vrea să pot da print screen la acel vis frumos în care mi-e bine, în care mă simt minunat, acel vis frumos care îmi afişează un zâmbet şi în realitate, un zâmbet care dispare greu... Acel vis frumos din care nu vreau să mă trezesc, iar dacă mă trezesc vreau să adorm imediat la loc şi să intru pe firul aceluiaşi vis. De ce un print screen? De ce nu? De ce să nu pot păstra cât mai mult timp o bucăţică de vis, o imagine şi în cealaltă parte a vieţii numită de unii realitate...
Cam lung titlul. De data asta am scris întâi titlul şi apoi articolul şi nu invers aşa cum fac de obicei. În ultimul timp folosesc destul de des wow. Nu e vorba de World Of Warcraft, jocul. E vorba de cum mă exprim eu plastic în scris atunci când trebuie să tastez faptul că sunt mirat de ceva sau îmi place ceva foarte tare, sau cred că ar mai fi situaţii... Acum sunt wow din alt motiv. Tocmai ce am am luat masa (să-mi fie de bine, mulţumesc!) şi realizez pe zi ce trece cât de gurmand sunt şi cât de mult îmi place să mănânc bine (deşi fizicul n-arată asta). Papilele mele gustative s-au bucurat de o tochitură cu mămăliguţă şi-un wow, pardon un ou ochi. Dacă aveam şi un vin roşu probabil că zburam de fericire şi sigur articolul ăsta ar fi curs altfel. O fi post, o fi vineri, o fi 13 azi dar eu m-am ghiftuit! Uf, păcatele mele.
Dar să revin la wow. Wow, ce-o caută ciorba de găina în titlu? Probabil că azi sunt un om... puţin mai gastronom. Mă gândeam să pun şi o poză dar ajunge deja imaginea formată de cuvinte. O să pun în schimb o melodie care ar merge mesei descrise mai sus.
De ce ne programăm întâlnirile, trezitul de dimineaţă, plecatul la muncă, începerea programului de muncă la ore fixe sau la şi jumate? De ce întotdeauna o piesă de teatru sau un concert începe la fix sau mai rar la şi jumate? Pentru că e mai uşor de memorat? Ăsta e singurul răspuns? Eu aş vrea să îmi pun alarma de dimineaţă la şi 23, să încep programul de muncă la şi 37, să termin programul de muncă la şi 38 (să stau şi peste program), să îmi iau pauza de masă la şi 46 şi să îmi propun să mă întâlnesc cu gaşca la o bere la şi 22. Aş vrea să văd o firmă care are pe uşă programul de funcţionare: 8.37-17.38, aş vrea să văd un post tv care îşi începe jurnalul de ştiri la 18.49. Dacă nu mă înşel tvr-ul avea un program din ăsta pe vremuri. Pe vremuri când reclama nu avea un suflet aşa mare la televizor. Cam atât, eu mă opresc, exemplele pot continua... aţi înţeles ideea. De fapt, există o companie care nu respectă orele fixe, cfr-ul. În scimb cfr-ul respectă cu sfinţenie prelungirile. Oricum, câţi ajung la servici la orele scrise în fişa postului, câţi ajung la fix sau la fix şi 30? Câţi se dau imediat din pat după ce sună alarma la 7 fix, să zicem? Şi câţi ajung la o întâlnire exact la ora programată? Hai că ne vedem la fix! Fix şi 24! Later edit: bine că ora care apare mai jos nu e 17.00...
Un tip trece pe rosu la semafor. Dupa 2 min il opreste pe dreapta o politista de la circulatie. Tipul da geamul jos si cu o moaca spasita intreaba: - Cat? Politista: - 300 RON. Tipul: - Bine. Urca!
Miezul noptii. Un betiv se leagana din gard in gard, cind e oprit de un politist. - Va rog frumos, actele dv. si sa-mi spuneti unde mergeti! Betivul se uita lung si raspunde: - Ma duc la o conferinta despre efectele nocive ale alcoolului si despre riscul betivilor de a deveni ratati. Politistul se uita la el fix si intreaba: - La ora asta? Cine tine o conferinta despre asa ceva la miezul noptii? - Nevasta-mea si, mai mult ca sigur, si soacra-mea.
La biserică, preotul se întâlneşte cu un tânăr enoriaş: − Ce te aduce la biserică, Ioane? − Iacă, am venit să mă spovedesc. − Nu-i nevoie, ţi-am citit blogul...
La doctor vine un pacient cu dureri in furca pieptului. Dupa consult: Medicul: - E clar ! Ai limbrici. Ii face reteta si pleaca omul la farmacie. Urmatorul pacient vine cu dureri de stomac. Acelasi consult, concluzia: - E clar ! Ai limbrici. Urmatorul pacient vine cu dureri abdominale. Acelasi diagnostic, limbrici. La un moment dat vine un pacient schiopatand. Dupa consult, medicul: - Domnule, dumneata ai limbrici. Pacientul: - Cum !? Pai eu am venit ca mi-am rupt piciorul ! - Si cum anume ti-ai rupt piciorul ? - Am vrut sa reglez antena TV de pe casa, m-am dezechilibrat si am cazut. - Pai vezi? Ti-am spus ca ai limbrici. Ce te-a mancat in fund sa te urci pe casa?
Un taran se ocupa de cultivatul pepenilor. La un moment dat, niste copii au inceput sa intre noaptea pe plantatie si sa fure din pepeni. Omul se gandeste ce se gandeste pana ii vine o idee. Asa ca pune pe camp o placuta pe care scria: "Un pepene de pe acest camp a fost injectat cu cianura". Ziua urmatoare taranul vine pe camp si vede ca nu lipseste niciun pepene, dar gaseste o alta placuta langa cea pusa de el: "Acum sunt doi".
O sotie insarcinata se trezeste in miez de noapte: - Barbate, am mare pofta de melci! Barbatul pleaca in parc, gaseste cativa melci pe care-i pune in buzunar si in drum spre casa se intalneste cu o fosta iubita are il invita la ea acasa. Barbatul accepta, petrece noaptea la ea si isi a seama dimineata ca a uitat de sotie. Ajunge acasa, scoate toti melcii din buzunar si ii aseaza in fata usii. - Unde ai fost, nenorocitule? - Hai, baieti, hai, ca mai aveti un pic......
Petre, cioban de meserie, era în armata. Îi trimite un plic soţiei, în care era un desen. Pe foaie erau desenate o floare, doi copii, o fântână, un soare şi o babă.Soţia a descifrat desenul: “Floareo, ai grijă de prunci să nu cadă în fântână, ‘tu-ţi soarele mă-tii!””
O tipa si un tip stateau de vorba. Ea se prezinta: - Ma cheama Carmen! - Ce nume frumos, mama dvs. a avut inspiratie cand vi l-a dat! - Nu, mi l-am dat singura, pentru ca imi plac masinile si barbatii… Car… Men… Mai stau ei de vorba cat mai stau, ea intreaba: - Dar pe tine cum te cheama? - Beerfuck!
Era o zi superbă de vară şi indianul se întorcea acasă pe un cal alb, înspumat. În vale, indianca spăla rufele liniştită. Şi cum vine indianul în viteză, opreşte calul chiar pe marginea văii. Dintr-o dată, o rocă mare de calcar se desprinde şi se rostogoleşte până ajunge la indiancă şi o face varză. La care indianul: - Vaaiiii, baga-mi-aş, e a treia maşina de spălat distrusă de calcar!!!!!
Dintr-un avion cuprins de flăcări sar pe rând pasagerii cu paraşuta exact peste un trib de canibali. Primul care îi vede este fiul căpeteniei canibalilor care fuge repede la tatăl său: -Tăticule, aterizează unul gras! -Gras? Cu varză! Dupa două minute: -Tăticule, aterizează unul slab! -Slab? La grătar! După alte două minute: -Tăticule, tăticuţule! Aterizează o blonda sexy! Doamne, ce picioare are! -Blondă, sexy? În colibă! - Şi mama? -Mă-ta? Cu orez!
Ea către el: - Logodnicul lui Lili este mai tandru ca tine, îi spune mereu „perla mea” ! - El este bijutier . Eu sunt ginecolog . Cum ai vrea să-ţi spun ?
Un tip care lucra la o fabrica de conserve, se plânge psihiatrului: - De trei săptămâni sunt obsedat să-mi bag penisul în tăietoarea de castraveţi.Am visat asta noapte de noapte, apoi nu am mai putut dormi. La fabrică nu mă mai puteam concentra la nimic altceva. Mă gândeam mereu la acelaşi lucru.. Ieri am făcut-o! - Dumnezeule, gâfâie îngrozit psihiatrul, şi ce s-a întâmplat? - Am fost concediat - Şi tăietoarea de castraveţi? - A fost concediată şi ea …
Un tip la farmacie: - Dati-mi si mie un prezervativ, ca merg la prietena mea si o comit in seara asta, ca e buna rau... De fapt, dati-mi doua, ca are o mama... Auuu!... Si pe aia o ard... Ba nu, dati-mi 3, ca are si o sora bunaaa... Ii da farmacistul prezervativele, merge el acasa la prietena lui, se aseaza toti la masa, vine si tatal, se aseaza in capul mesei si isi apleaca toti capetele sa faca rugaciunea inainte de masa. Dupa jumatate de ora, tipul inca isi facea rugaciunea, iar prietena lui ii sopteste: - Vai, dragule, dar nu stiam ca esti asa de credincios... - Nici eu nu stiam ca taica-tu e farmacist!
Animalele toate din jungla merg cu avionu. Dupa 5 minute de la decolare... rata ii da o palma ursului: -Ba, da o tigara! Ursul executa. Dupa 5 min... -Ba, da si un foc! Ursul iar executa. Dupa alte 10 min faza se repeta! Vulpea, sa para si ea jmechera, face la fel ca rata. Ursul se enerveaza si le arunca pe geam, la care rata: -Vulpe, stii sa zbori? La care vulpea: -NU! -Si atunci de ce faci figuri in avion?
Zi de sedinta în padure; vin toti cu exceptia iepurasului. Leul o trimite pe vulpe sa vada care-i baiul... Se-ntoarce vulpea si raporteaza ca pe usa la iepuras era un bilet pe care scria :"Ora Sexuala" - Daaa... ?!...bine ,bine...întelegem situatia... Peste vre-o doua saptamâni o alta sedinta. Din nou lipseste iepurasul... Si din nou vulpea se-ntoarce cu aceasi veste: "Ora Sexuala". La proxima sedinta situatia se repeta; leul îsi pierde rabdarea si împreuna cu o comisie (vulpea, bursucul s.c.l...) - Pai ...cum,... zice leul: singurel, singurel ?! - Pai daaa..., zice cascând iepurasul, ma f**e o leneee...
Soţul către soţie: El: Pun pariu că nu-mi poţi zice nimic care să mă facă şi trist, şi bucuros în acelaşi timp. Ea: Ai cea mai mare sculă dintre toţi prietenii tăi
Care este culmea notarilor ?Sa faca copie legalizata de pe actul sexual
Intr-un avion, o tipa stranuta dupa care ia o batista si se sterge.....intre picioare. Mai stranuta o data si din nou se sterge intre picioare. A treia oara face la fel, la care un domn oripilat de langa ea o intreba: - Don'soara, nu va suparati dar de ce va stergeti intre picioare dupa ce stranutati?! - Stiti, domnule, sufar de o boala... de cate ori stranut am orgasm. - Uau!! Dumnezeule, dar nu am mai auzit asa ceva... este foarte grav!! - Si ce luati pentru asta? - Piper.
Un barbat cazat la un hotel de mare clasa cheama ospatarul: - As dori doua oua fierte, unul mai moale, sa fie chiar la limita, iar celalalt tare, sa pot baga cutitul in el cu greu. O felie de sunca prajita, rumenita putin pe doua margini. As mai dori si o felie de paine prajita atat de bine, incat sa se sfarme cand o ating cu cutitul, dar sa nu fie inegrita; unt scos direct din frigider sa nu-l pot intinde pe paine si o ceasca de cafea slaba, slaba, dar usor incalzita. - S-ar putea sa fie cam dificil, raspunse mirat ospatarul. - Dar de ce? il intreaba barbatul. Asta am primit si ieri la micul dejun!
Postări
